Sindrom de tunel carpian

Diagnosticul de sindrom de tunel carpian indică o compresie a nervului median. Aceasta este cauzată de modificarea nivelului de presiune exercitată asupra acestui nerv în cadrul tunelului carpian.

Pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a patologiei acestei afecțiuni, este esențial să recapitulăm structurile anatomice care contribuie la evoluția sa.

Fiind situat la baza palmelor noastre, tunelul carpian reprezintă un spațiu foarte îngust, format din ligamentul carpian transvers și cele opt oase carpiene.

Prin interiorul acestuia trec tendoanele responsabile de flexia degetelor, precum și nervul median.

Rolul acestuia din urmă este acela de a asigura mobilitatea și sensibilitatea degetelor mari, arătătoare, mijlocii și pe jumătate a celor inelare.

Sindromul de tunel carpian apare în momentul în care asupra acestui nerv median este exercitată o presiune suplimentară.

Aceasta este cauzată de inflamarea tendoanelor flexorii din interiorul tunelului carpian și poate fi provocată de o serie de factori.

Simptomatologia sindromului de tunel carpian tinde să se dezvolte treptat, implicând la nivelul degetelor afectate senzații de:

• Durere
• Amorțeală
• Furnicături și înțepături
• Slăbiciune

În general, în momentul în care aceste simptome încep să se resimtă și pe timpul nopții, e cazul să faceți o vizită medicului specialist.

Așa cum am menționat anterior, simptomatologia bolii tinde să se dezvolte gradual, iar odată cu aceasta cresc și riscurile asociate. Ceea ce trebuie să reținem este faptul că de la debutul primului simptom, pacienții au la dispoziție un interval de aproximativ 5-6 luni până când sindromul de tunel carpian poate deveni ireversibil.

Prin urmare, tratarea afecțiunii devine o prioritate. În lipsa intervenției cadrelor medicale autorizate și a unor forme de tratament adecvate, pot apărea leziuni nervoase permanente. Forța și tonusul muscular vor scădea, de asemenea, iar mobilitatea încheieturii mâinii va fi compromisă.

Diagnosticul de sindrom de tunel carpian se pune în urma anamnezei realizate la cabinetul medicului specialist.

În cadrul consultației, acesta va evalua severitatea și durata simptomatologiei, precum și istoricul medical personal și familial al pacienților.

Examinarea fizică a încheieturii mâinii și a degetelor implică adesea teste precum:

Uneori, pentru a putea fi pus un diagnostic clar, pot fi necesare și electromiografia (EMG), ecografia sau alte teste de tip imagistic.

Cel mai eficient tratament pentru sindromul de tunel carpian constă în intervenția chirurgicală minim invazivă. Aceasta are drept obiectiv decompresia tunelul carpian, reducând presiunea exercitată asupra nervului median prin crearea unui spațiu suplimentar în canalul carpian.

Cu o săptămână înainte de intervenția de decompresie a tunelului carpian, pacienților li se interzice administrarea aspirinei. Totodată, medicamentele care pot afecta coagularea sângelui – fie întârziind, fie prelungind sângerarea, sunt interzise în regim preoperator.

Intervenția chirurgicală de decompresie a tunelului carpian implică realizarea unei incizii de 2-3 cm la nivelul palmei mâinii. Prin incizie, ligamentul carpian transversal este secționat, eliminând presiunea suplimentară de deasupra nervului median. La final, se aplică 2-3 fire de sutură și se pansează zona operată.

Întreaga procedură durează între 20 și 30 de minute și se efectuează sub anestezie locală, în regim ambulatoriu. Astfel, pacienții se pot reîntoarce acasă în aceeași zi în care operația a fost realizată.

Simptomatologia asociată sindromului de tunel carpian dispare aproape în totalitate în urma intervenției chirurgicale minim invazive. În cazul apariției senzației de durere sau a edemului, medicul poate prescrie anumite medicamente cu rol adjuvant. Totodată, acesta poate recomanda, de asemenea, și urmarea unui program personalizat de terapie a mâinii. Acesta are rolul de a grăbi și de a sprijini procesul de recuperare.

Datorită tehnicii minim invazive, cicatricea rezultată în urma operației devine una aproape insesizabilă. După aproximativ 10 zile de la intervenție, plaga operatorie atinge punctul de vindecare, urmând ca ulterior firele de sutură inserate să fie scoase.

Procesul de recuperare durează, în general, între 4 și 6 săptămâni, timp în care pacienții trebuie să țină cont de următoarele recomandări:

Nu în ultimul rând, procesul de recuperare implică și o serie de controale periodice la cabinetul medicului specialist. Detalii legată de această temă pot fi discutate cu medicul specialist după finalizarea intervenției.

Rata de complicații asociate acestei intervenții este una foarte scăzută. În ciuda acestei lucru, este extrem de important ca pacienții să fie conștienți de riscurile potențiale la care se expun. Dintre ele fac parte hematomul, infecția, sângerarea sau cicatrizarea excesivă. Pentru a evita apariția acestor complicații, este crucial ca aceștia să respecte cu strictețe recomandările medicului specialist.