Otoplastie

Desigur, una dintre cele mai frecvente probleme semnalate de pacienții care doresc să apeleze la această intervenție sunt urechile decolate sau mai popular, urechile clăpăuge.

Urechile clăpăuge sunt caracterizate prin următoarele două principale semnalmente: o distanță mai mare de 2 cm între ureche și mastoidă și un unghi mai mare de 30° între cele două. Mastoida reprezintă proeminența osoasă situată în spatele urechii, parte a osului temporal al craniului și este un reper anatomic important în evaluarea pe care medicul specialist o efectuează.

Acestea sunt cauzate de unul dintre factorii următori sau de ambii: de un pliu antehelical nedefinit sau de o conchă dezvoltată excesiv. Pliul antehelical este partea urechii externe situată imediat în fața helixului, marginea exterioară a urechii. În schimb, concha reprezintă partea concavă a urechii situată între helix și pliul antehelical. În cazul urechilor clăpăuge, cavitatea conchală este mult mai adâncă decât ar trebui să fie în mod normal.

Urechile clăpăuge reprezintă o malformație congenitală care poate fi observată la câteva săptămâni după naștere. În cazul nou-născuților, decolarea urechilor poate fi prevenită prin intermediul unei benzi elastice medicale. Rolul acesteia constă în repoziționarea și dirijarea mai aproape de scalp a cartilajului urechii. Dezavantajul acestei soluții constă, însă, în faptul că bandajul poate provoca anumite complicații, precum deformări ale țesuturilor locale sau tulburări de auz.

Drept urmare, pentru a corecta aspectul urechilor fără a se expune acestor riscuri, pacienții pot apela la otoplastie. În general, intervenția se face în jurul vârstei de 7 ani, atunci când cartilajul urechii se va fi dezvoltat suficient de mult încât să poată fi remodelat în forma dorită. Otoplastia poate fi făcută, însă, și la vârsta maturității, însă pacienții trebuie să fie supuși mai întâi unei consultații medicale.

Primul pas în vederea stabilirii necesității unei intervenții de otoplastie constă în realizarea unei consultații medicale amănunțite. Discuția alături de doctorul specialist are rolul în primul rând de a seta și clarifica obiectivele și așteptările pacienților legate de rezultatele intervenției. Totodată, istoricul și starea actuală de sănătate a pacienților se vor număra și ele în lista subiectelor de discuție abordate.

Medicul va examina și evalua, de asemenea, structura și proporțiile urechilor și va explica în ce măsură otoplastia va putea schimba fizionomia acestora. Detaliile legate de procedură, cum ar fi durata, riscurile, modul de desfășurare și posibilele întrebări ale pacienților, vor fi abordate la sfârșitul consultației medicale.

Tot înaintea intervenției și pentru a minimiza riscul de infecție, pacienții sunt sfătuiți să tundă părul la aproximativ 2-3 cm deasupra urechii. În acest mod, acesta nu va intra în contact cu zona asupra căreia se va interveni chirurgical. În plus, este importantă dezinfectarea pavilionului auricular extern și a zonei din spatele urechii. Pentru acest pas, se poate folosi o soluție antiseptică de 2-3 ori pe zi, timp de 3-4 zile înainte de operație. Acest protocol ajută la eliminarea bacteriilor de pe piele și la pregătirea adecvată a zonei pentru intervenția chirurgicală.

Durata otoplastiei nu depășește, de regulă, două ore. Pe parcursul acestora, pacienții se află sub efectul anestezicului. În general, anestezia folosită este una locală, administrată pe cale intravenoasă, însă în cazul copiilor anestezia poate fi una generală.

Odată administrat anestezicul, atenția medicului se mută asupra porțiunii din spatele urechii, porțiune ce va fi incizată în mod discret. Incizia oferă acces chirurgului asupra cartilajului urechii pe cale minim-invazivă, acesta urmând să fie ulterior remodelat sau repoziționat.

În vederea corectării acestuia, există posibilitatea ca mici dimensiuni de piele sau cartilaj să necesite îndepărtare. Stabilirea noii poziții și forme a urechii se face cu ajutorul unor fire neresorbabile ce urmează a fi scoase la aproximativ 10 zile de la finalizarea intervenției. La final, se va aplica un pansament elastic asupra zonei urechilor.

Unul dintre marile avantaje ale otoplastiei constă în faptul că pacienții nu au nevoie de spitalizare după operație. Majoritatea se pot reîntoarce acasă după doar câteva ore, excepție făcând pacienții minori operați sub anestezie generală. În cazul acestora, procesul de recuperare va începe sub atenta supraveghere a cadrelor medicale (1-2 zile). După operație, copiii pot reveni la școală după 1 săptămână, în timp ce adulții își pot relua activitățile obișnuite după 2-3 zile.

În ceea ce privește rezultatele pe care otoplastia le oferă, acestea sunt permanente, însă pot fi observate abia după 1-2 săptămâni de la operație, atunci când simptomatologia postoperatorie se va fi diminuat.

Vizitele postoperatorii la cabinetul medicului chirurg fac și ele parte din procesul de recuperare. Monitorizarea postoperatorie este esențială pentru a verifica absența complicațiilor și pentru a evalua progresul vindecării.

Vizitele de control au loc la câteva zile sau la o săptămână după operație, apoi la 1-2 săptămâni, 1 lună, 3 luni și 6 luni, conform recomandărilor medicului.

Riscurile asociate intervenției sunt prezentate detaliat în cadrul primei consultații medicale. Pacienții au responsabilitatea de a se asigura că înțeleg pe deplin aceste riscuri și au ocazia să le discute cu medicul specialist.

După ce toate întrebările sunt clarificate, pacienții vor semna un formular care confirmă că au fost informați despre riscuri și își asumă eventualele probleme care pot apărea.